A trecut ceva vreme de când nu am mai scris despre un film pe blog. A trecut ceva vreme de când nu am mai scris pe blog. Dar cum bine puncta tatăl meu în urmă cu câteva luni, spunându-mi „Bine că te-ai îmbolnăvit, că mai găteşti şi tu”, referitor la boala de ficat care m-a forţat să renunţ la junk food (I looove junk food!) şi să mănânc mai sănătos, prin urmare trebuind să-mi gătesc singură, aşa şi cu scrisul pe blog. Bine că m-am îmbolnăvit din nou (nimic grav, o amărâtă de răceală care nu se mai dă dusă, dar care mi-a împrumutat a deep, husky voice 😀 ), că mai scriu şi eu ceva aici.
Dar destul cu mila de sine. Să trecem la lucruri mai interesante.
Noaptea trecută am luat-o pe Dana în brăţică şi am dat play la Upside Down. Kristen Dunst şi Jim Sturgess, genială şi genial, la filmele cărora am plâns, tremurat şi exultat în trecut. Not this time, mister!
Premiza filmului promite o poveste fantasy de calitate. Două lumi, două planete, înving orice lege a fizicii şi sunt atât de aproape şi totuşi atât de departe. Locuitorii celor 2 planete sunt divizaţi: Up Above sunt cei privilegiaţi, bogaţii, care se bucură de vreme bună, soare şi nu duc lipsă de nimic; Domn Below se află cei săraci, care nu-şi pot plăti datoriile şi trăiesc în condiţii mizere.
Într-un astfel de context se întâlnesc şi se îndrăgostesc Adam şi Eden. El de jos, iar ea de sus, sau invers, depinde din ce unghi priviţi şi ce percepţie aveţi despre fizică. Mie, care nu mi-au plăcut niciodată ştiinţele exacte, o astfel de premiză mi-a mers drept la inimă. Dana, un mic geniu incognito, a recunoscut la un moment dat că toată tehnica asta de filmat, de nu mai ştiai care e sus şi care e jos şi apoi iar o rotire halucinantă a cadrelor, i-a dat o durere de cap.
Fiecare planetă are gravitaţia ei, deci eroilor noştri le este cam greu să se întâlnească şi să se atingă, până într-o noapte când îi descoperă grănicerii şi îi despart pentru totdeauna. Sau cel puţin, aşa suntem lăsaţi să credem.
Filmul este interesant, dar conceptul fantasy este ucis în faşă de povestea de dragoste. Nu mă înţelegeţi greşit, o ador pe Kirsten Dunst, cine a văzut-o jucând-o pe Claudia în „Interviu cu un vampir”, o să-i ierte toate celelalte călcături prin străchini, dar filmul începuse atât de bine şi părea atât de awesome din trailer, încât nu reuşesc să înţeleg cum s-a transformat pe parcurs în Eden’s movie.
Nu luaţi de bun doar ce zic eu. Daţi o şansă filmului, aţi fi surprinşi ce efecte speciale mişto are. L-am notat cu 7 pe imdb. Cât despre trailer, vă las să vă bucuraţi de el.
P.S. Check this board on imdb. It’s awesome 😀
Blogul unei persoane cu coada 