Just who do you think you are? – partea a VII-a

ENFP – Extrovertitul, Intuitivul, Senzorialul, Observatorul

ENFP sunt plini de entuziasm şi idei noi. Optimişti, spontani, creativi şi de încredere, gândirea lor este originală şi nici o situaţie de care se lovesc nu este imposibilă. Pentru un ENFP, viaţa este o dramă interesantă. Deoarece acestea sunt atât de interesaţi de existenţa posibilităţilor, ENFP găsesc semnificaţii deosebite în toate lucrurile cu care vin în contact şi preferă să păstreze o mulţime de opţiuni deschise. Aceştia sunt buni observatori şi deseori sunt dornici să noteze toate întâmplările care le par ieşite din comun. ENFP sunt curioşi, ei preferând să înţeleagă, înainte de a judeca fără să deţină toate variabilele problemei.

Imaginativi, adaptabili şi mereu pe picior de fugă, ENFP preţuiesc înainte de toate inspiraţia şi, de cele mai multe ori, sunt inventatori ingenioşi. Nonconformişti, de multe ori descoperă noi moduri de a face lucrurile să se întâmple. ENFP deschid noi perspective ale gânditului sau acţionatului… şi le menţin deschise. În îndeplinirea ideile lor inovatoare, ENFP se bazează pe energica lor impulsivitate. Aceştia au o mulţime de iniţiative şi găsesc problemele stimulante. De asemenea,  ei obţin infuzii de energie de la persoanele aflate în jurul lor şi îşi pot combina cu succes talentele cu punctele forte ale acestora.

ENFP sunt fermecători şi plini de vitalitate. Ei tratează oamenii cu atenţie, blândeţe şi căldură şi sunt gata să ajute pe oricine li se adresează în legătură cu o problemă. Pot fi extrem de perspicace şi perceptivi şi le pasă de multe ori de direcţia pe care o urmează dezvoltarea altora. ENFP evită pe cât posibil conflictele, preferând, în mod evident, armonia. Aceştia consumă foarte multă energie în menţinerea relaţiilor cu caracter personal decât în păstrarea obiectelor şi le face plăcere să menţină o gamă largă de relaţii în viaţă.

Eventualele unghiuri moarte

Din moment ce pentru ei este atât de uşor să genereze idei, ENFP au dificultăţi în a se concentra doar asupra unui singur lucru la un moment dat, rezultând în dificultatea de a lua decizii. Întrevăd atât de multe posibilităţi încât au dificultăţi în a alege conform activităţilor care-i pasionează sau interesului propriu. Câteodată fac alegeri neinspirate sau se implică în prea multe proiecte deodată. Alegând cu grijă, ENFP evită pierderea timpului, dar, mai ales, irosirea talentelor lor preţioase. Pentru ENFP, partea distractivă a unui proiect o reprezintă rezolvarea problemei iniţiale şi crearea a ceva nou. Acestora le place să-şi exerseze inspiraţia pe părţile importante şi provocatoare ale unei probleme. După această etapă, ei îşi pierd adesea interesul şi prezintă o lipsă de auto-disciplină necesară finalizării lucrului început. De obicei, ENFP încep multe proiecte, dar duc la bun sfârşit prea puţine. De obicei, ajută dacă se notează paşii importanţi care trebuie efectuaţi pentru a nu se lăsa distraţi de alte activităţi.

De multe ori ENFP nu sunt deosebit de bine organizaţi, prin urmare ei trebuie să beneficieze de învăţarea şi aplicarea gestionării timpului şi a abilităţilor personale de organizare. Fac echipă bună cu persoane realiste şi practice. De obicei, acest lucru li se potriveşte mănuşă, deoarece ENFP nu le place să lucreze singuri, chiar şi în timpul unei faze mai puţin interesante a unui proiect.

ENFP nu sunt interesaţi şi de partea de detaliu. Din moment ce sunt mult mai încântaţi să-şi folosească imaginaţia pentru a crea ceva original, aceştia nu par să prefere colectarea informaţiilor de care au nevoie pentru a desfăşura o anumită activitate. Uneori ei improvizează la faţa locului, în loc să planifice şi să se pregătească înainte. Deoarece găsesc strângerea de informaţii plictisitoare, ENFP trăiesc cu riscul de a nu trece de stadiul “ideii câştigătoare” sau, o dată ce au început, să nu ajungă niciodată la finalizare. Întotdeauna agitaţi, preferă să evite detaliile supărătoare ale muncii lor şi să se ocupe de aspectele noi sau neobişnuite. ENFP sunt mult mai eficienţi atunci când participă conştient la lumea reală şi adună mai multe impresii realiste pentru a-şi face inovaţiile funcţionale.

Just who do you think you are? – partea a VI-a

INFJ – Introvertitul, Intuitivul, Simţitorul, Judecătorul

INFJ trăiesc într-o lume a ideilor. Ei sunt gânditori independenţi, originali, mânaţi de sentimente puternice, principii ferme şi integritate personală.
INFJ au încredere în propriile idei şi decizii chiar şi atunci când se află în faţa scepticismului. Aceştia sunt motivaţi de o viziune interioară pe care o preţuiesc mai presus de toate, inclusiv a opiniei dominante sau a autorităţilor recunoscute. Deseori, INFJ pot vedea semnificaţii profunde şi să remarce rezolvarea intuitivă a unor situaţii. Aspiraţiile lor sunt importante şi valabile, chiar dacă alţii nu le împărtăşesc entuziasmul.

INFJ sunt loiali, hotărâţi şi idealişti. Sunt puternici în tăcere, având grijă ca ideeile lor să fie acceptate şi aplicate. Pun preţ pe integritate şi pot merge până în pânzele albe pentru a obţine ceva, dacă îşi pun asta în minte. Datorită puterii lor de convingere şi a viziunii clare a ceea ce trebuie făcut pentru atingerea binelui comun, INFJ pot întruchipa mari conducători. Aceştia sunt deseori premiaţi sau le sunt recunoscute meritele pentru contribuţiile aduse umanităţii.

Deoarece pun preţ pe armonie şi înţelegere, INFJ-ilor le place să-i convingă pe ceilalţi de valabilitatea punctului lor de vedere. De obicei, câştigă sprijinul celorlalţi folosindu-se de încuviinţări şi laude, nicidecum de argumentare sau intimidare. INFJ vor face tot ce le stă în putere pentru a promova camaraderia şi a evita orice formă de conflict.

Reprezentând în general factori de decizie grijulii, INFJ găsesc problemele stimulante şi, de obicei, se gândesc cu atenţie înainte de a acţiona. Preferă să se concentreze în profunzime asupra unui singur lucru la un moment dat, ceea ce poate duce la perioade în care sunt neclintiţi în hotărârile lor.

Empatici şi plini de compasiune, INFJ prezintă o dorinţă puternică de a contribui la bunăstarea celorlalţi. Ei sunt conştienţi de emoţiile şi interese altora şi, adesea, se descurcă bine cu oamenii complicaţi. INFJ înşişi tind să aibă personalităţi profunde, complexe şi pot fi atât sensibili, cât şi intenşi. Ei pot fi rezervaţi şi pentru cineva care nu-i cunoaşte în profunzime poate părea dificil să ajungă să-i cunoască, dar sunt dispuşi să-şi împărtăşească sinele interior oamenilor în care au încredere. Tind să se înconjoare de un mic cerc de prieteni apropiaţi, care le-au fost aproape vreme îndelungată şi pot genera multă căldură sufletească şi entuziasm în împrejurările potrivite.

Eventualele unghiuri moarte

Deoarece tind să fie atât de absorbiţi de “idee”, INFJ pot fi, uneori, lipsiţi de simţ practic şi în stare să neglijeze detaliile de rutină care necesită atenţia lor. Devenind din ce în ce mai conştienţi de ceea ce se petrece în jurul lor şi bazându-se mai mult pe informaţiile deja existente ajută INFJ să-şi lanseze ideile creatoare în lumea reală.

INFJ pot fi atât de absorbiţi de propriile lor principii, încât dezvoltă vederea tunel. Pot fi încăpăţânaţi în ceea ce priveşte schimbarea unei decizii după ce aceasta a fost deja făcută şi uneori trec cu vederea fapte importante, deoarece acestea nu le sprijină punctul de vedere sau refuză a pune în practică idei care intră în conflict cu valorile lor. De asemenea, nici nu suportă critica altora, deoarece consideră că poziţia lor este indiscutabilă. INFJ trebuie să încerce să se evalueze obiectiv – atât pe sine, cât şi munca pe care o desfăşoară -, deoarece, cu siguranţă, alţii o fac.

Deoarece sunt atât de protectori cu propria imagine, INFJ tind să se supraregleze. Ei sunt adesea consideraţi perfecţionişti şi sunt ultrasensibili la critici. Cu toate că au o voinţă puternică, ei mai au, de asemenea, şi dificultăţi în ceea ce priveşte conflictele în relaţii şi pot fi uşor dezamăgiţi sau deziluzionaţi dacă conflictele escaladează. Cu cât INFJ sunt mai obiectivi în legătură cu ei înşişi şi/sau relaţiile lor, cu atât vor fi mai puţin vulnerabili în faţa oricărei dureri care poate fi pricinuită de acest tip de conflict.

Just who do you think you are? – partea a V-a

Pentru că am descoperit împreună cele patru dimensiuni ale tipului de personalitate, nu credeţi că ar fi interesant să aflăm şi cum îşi pun fiecare amprenta asupra noastră şi a reacţiilor noastre?

ENFJ – Extrovertitul, Intuitivul, Simţitorul, Judecătorul

ENFJ sunt oameni iubitori. Pun mare preţ pe oameni şi relaţii şi îşi fac griji în mod natural în legătură cu alţii. Abordează cu căldură tot ceea ce le rezervă viaţa şi se simt conectaţi la nivel personal cu toate lucrurile care-i înconjoară. Deoarece sunt idealişti şi trăiesc prin valorile lor, ENFJ sunt foarte loiali oamenilor, cauzelor sau instituţiilor pe care le respectă şi admiră. Sunt energici şi entuziaşti, dar şi responsabili, conştiincioşi şi perseverenţi.

ENFJ au o tendinţă naturală de a se autocritica. Cu toate acestea, pentru că se simt responsabili pentru sentimentele altora, ENFJ sunt rareori critici în public. Ei sunt pe deplin conştienţi de ceea ce este [şi nu este] un comportament adecvat şi sunt plini de har, fermecători, arătoşi şi specialişti în probleme sociale. Cu un temperament temperat [!] şi tolerant, ENFJ sunt diplomatici şi buni promoteri ai armoniei în jurul lor. Sunt lideri înnăscuţi, populari şi carismatici. Tind să fie buni comunicatori şi preferă, de obicei, să se exprime verbal.

ENFJ iau decizii bazate pe ceea ce simt ei în legătură cu o situaţie, mai degrabă decât să investigheze modul în care situaţia se prezintă de fapt. Ei sunt interesaţi de posibilităţile de dincolo de ceea ce este deja evident şi de felul în care aceste posibilităţi i-ar putea afecta pe alţii. Fiind ordonaţi în mod natural, ENFJ preferă o lume organizată şi se aşteaptă ca şi ceilalţi să se comporte în acelaşi mod. Le place ca problemele să fie rezolvate, chiar dacă este altcineva cel care ia deciziile.

ENFJ emană simpatie şi înţelegere şi sunt cultivatori şi susţinători ai altora. Au puterea de a-i citi pe oameni şi sunt responsabili şi atenţi. Din moment ce sunt nişte idealişti, caută ca, în general, să găsească binele în ceilalţi.

Eventuale unghiuri moarte

ENFJ sunt atât de empatici şi atenţi încât riscă să devină mult prea implicaţi în problemele sau sentimentele altora.  Uneori îşi aleg să lupte pentru o cauză care nu este demnă de timpul şi/sau energia pe care o investesc în ea, iar atunci când lucrurile nu merg prea bine, aceştia pot deveni copleşiţi de volumul care le cade pe umeri, dezamăgiţi sau deziluzionaţi. Tot acest feedback negativ îi poate determina să se retragă, convinşi că nu sunt apreciaţi pentru efortul depus. ENFJ trebuie să înveţe să-şi accepte limitările, precum şi pe cele ale oamenilor de care le pasă. De asemenea, trebuie să înveţe cum să-şi aleagă luptele şi cum să menţină aşteptări realiste.

Din cauza dorinţei lor puternice de a trăi în armonie, ENFJ pot trece cu vederea propriile nevoi, alegând să ignore probleme reale. Deoarece aceştia preferă să evite conflictul, uneori menţin relaţii care sunt mai puţin cinstite şi egale. ENFJ sunt atât de preocupaţi de sentimentele altora încât tind să închidă ochii când se petrec fapte cu adevărat importante, atunci când situaţia implică o critică ce poate răni sentimentele cuiva. Este important ca ENFJ să înveţe cum să accepte şi să trateze conflictul ca pe o parte necesară a unei relaţii.

Deoarece aceştia sunt entuziaşti şi grăbiţi să treacă la următoarea provocare, ENFJ fac uneori presupuneri incorecte sau iau decizii mult prea repede, fără a aduna toate datele necesare. Trebuie să-şi încetinească procesul şi să acorde o atenţie sporită detaliilor proiectelor în care sunt implicaţi. Aşteptând până când vor beneficia de suficientă informaţie, aceştia pot evita greşelile. ENFJ se concentrează asupra emoţiilor până la punctul în care riscă să eşueze în a vedea consecinţele logice ale acţiunilor lor. Concentrându-se şi pe fapte, nu doar pe oamenii implicaţi în procesul de luare a deciziilor, poate fi de ajutor.

ENFJ răspund bine la laude, dar sunt uşor de rănit prin critică, care-i poate face să pară sensibili. Iau personal chiar şi critica cea mai inocentă şi mai bine intenţionată şi adesea sfârşesc prin a deveni agitaţi, răniţi sau furioşi. Reacţiile lor pot fi ilogice, până în punctul în care le par de-a dreptul iraţionale altora. ENFJ ar trebui să se oprească, să facă un pas înapoi şi să încerce să privească obiectiv situaţia înainte de a reacţiona. Încercând să fie mai puţin sensibili va permite ENFJ să audă informaţiile importante şi utile care sunt conţinute în criticile constructive.

ENFJ sunt atât de idealişti, încât au tendinţa de a vedea lucrurile aşa cum doresc ei să fie. Aceştia sunt capabili de a idealiza relaţii şi au tendinţa de a trece cu vederea fapte care contrazic lucrurile în care ei cred. ENFJ care nu învaţă să se confrunte cu lucrurile care îi deranjează vor sfârşi prin a le ignora, în loc să descopere soluţii la acestea. În general, ENFJ trebuie să-şi ţină ochii deschişi, precum şi inimile.

 

Just who do you think you are? – partea a III-a

Continuarea postului acesta.

A treia dimensiune a tipului de personalitate se referă la modul în care luăm decizii şi ajungem la concluzii. La fel cum există două moduri diferite de a interacţiona cu lumea şi două moduri diferite de a primi informaţii, tot aşa există şi două moduri diferite de luare a deciziilor: gândind sau simţind. În acest context, Gânditul se referă la luarea impersonală a deciziilor, în timp ce Simţitul se referă la luarea de decizii bazate pe valorile personale. Deşi emoţiile pot juca un rol în luarea deciziilor, Simţitul înseamnă pur şi simplu luarea de decizii bazate pe ceea ce este important pentru tine şi cei din jur.

Gânditorii preferă deciziile la care s-a ajuns printr-o deducţie logică. Ei se mândresc cu capacitatea lor de a fi obiectivi şi analitici în procesul de luare a deciziilor, la care se ajunge, de obicei, prin analiza şi evaluarea dovezilor, chiar dacă asta înseamnă, de cele mai multe ori, ajungerea la unele concluzii neplăcute. Simţitorii iau decizii bazate pe cât de mult le pasă sau dacă simt că ceea ce se petrece este corect. Ei se mândresc cu capacitatea lor de a fi empatici şi plini de compasiune. Evident, Gânditori şi Simţitorii au priorităţi foarte diferite.

Unele persoane consideră că este extrem de dificil să decidă între gândire şi sentimente. Uneori, aceşti doi termeni prezintă anumite conotaţii care pot face ca o alegere să pară mai puţin de dorit decât cealaltă. De asemenea, în cultura noastră există o tendinţă de generalizare foarte puternică în ceea ce priveşte anumite tipuri de comportament. Aşteptările cu privire la genurile sexelor îi poate provoca pe oameni să-şi “falsifice” preferinţele. O femeie care este în mod natural un Gânditor poate fi obligată de către societate să se comporte mai mult ca un Simţitor (dătătoare de viaţă, mamă, cea care asigură hrana, care stârneşte compătimire şi care asigură sprijinul neamului său), în timp ce un bărbat care este în mod natural un Simţitor poate fi obligat de către societate să se comporte mai mult ca un Gânditor (vânător, competitor, calm, detaşat şi lipsit de emoţii). Gândiţi-vă care dintre cele două dimensiuni se potriveşte adevăratei voastre personalităţi, fără a ţine cont neapărat de modul în care aţi fost educaţi sau după cum aţi fost încurajaţi să vă comportaţi. Pentru persoanele care au acţionat în afara tipului real de personalitate pentru o lungă perioadă de timp, clarificarea acestei preferinţe poate fi o experienţă deosebit de edificatoare şi eliberatoare.

Aşa cum am menţionat şi mai înainte, toată lumea foloseşte ambele preferinţe. Gânditorii posedă emoţii şi valori personale, precum şi Simţitorii pot fi perfect logici. Cu toate acestea, fiecare dintre noi foloseşte un proces într-un mod mult mai natural, mai des şi cu mai mult succes decât celălalt. Gândirea este considerată, de obicei, un mod raţional de luare a deciziilor, în timp ce o abordare sentimentală este considerată iraţională. Nu este cazul. Gândirea şi Simţitul sunt metode raţionale, care folosesc doar criterii diferite în procesul de luare a deciziilor.

Gânditorii pot apărea analitici până la punctul în care pot părea reci, în timp ce Simţitorii se pot implica prea personal, până la punctul în care pot părea prea emotivi. Atunci când Gânditorii şi Simţitorii se ciocnesc într-un conflict, de cele mai multe ori nu Simţitorul este cel care sfârşeşte rănit şi furios, în timp ce Gânditorul este confuz în legătură cu ceea ce a mers prost.

Pe final de episod vă ofer câteva caracteristici ale fiecăruia, astfel încât să puteţi identifica cu o mai mare uşurinţă care este preferinţa voastră.

Gânditorul

• face un pas înapoi când este confruntat cu o situaţie şi analizează din punct de vedere impersonal problemele apărute;
• apreciază logica, cinstea şi dreptatea; în mintea lui, există un standard pentru toate;
• observă fără prea mare bătaie de cap defectele şi are tendinţa înnăscută de a critica;
• poate fi perceput ca nepăsător, insensibil şi lipsit de inimă;
• consideră că este mai important să fie sincer decât plin de tact;
• crede că sentimentele sunt valabile numai în cazul în care sunt logice;
• sunt motivaţi de dorinţa de realizare materială şi profesională.

Simţitorul

• acţionează direct şi ia în considerare efectul acţiunilor asupra altora;
• apreciază empatia şi armonia socială şi are puterea de a vedea excepţia de la regulă;
• în mod natural le face plăcere să se pună la dispoziţia celor din jur şi îşi arată aprecierea cu uşurinţă;
• pot fi percepuţi ca ilogici, slabi şi prea emotivi;
• consideră că este important să fie plini de tact, în egală măsură cu a fi sinceri;
• consideră că orice sentiment este valid, chiar dacă are sens sau nu;
• sunt motivaţi de dorinţa de a fi apreciaţi.

Just who do you think you are? – partea a II-a

Continuarea postului acesta.

A doua dimensiune a tipului de personalitate se referă la acele informaţii pe care indivizii le observă în mod natural. Unii oameni se concentrează pe “ceea ce este“, în timp ce alţii se axează pe “ceea ce ar putea fi“. Aceste abordări – ambele valabile – sunt fundamental diferite.

Se va folosi termenul de Senzorial pentru a descrie procesul de colectare a datelor prin intermediul celor cinci simţuri. Oamenii care prefera simţitul – şi pe care îi vom numi de acum înainte Senzori – se concentrează asupra a ceea ce poate fi văzut, auzit, simtit, mirosit sau gustat. Au încredere în tot ce poate fi măsurat sau documentat şi se concentrează asupra a tot ceea ce este real şi concret. Senzorii se bazează exclusiv pe cele cinci simţuri pentru a primi informaţii exacte despre lume, şi, de asemenea, au încredere în propria lor experienţă personală. Trăiesc în prezent şi se concentrează pe ceea ce se întâmplă în acest moment. Un senzor se va afla într-o situaţie şi va dori să ştie exact ceea ce se intamplă, pentru a putea determina paşii următori.

În timp ce este evident că oamenii folosesc toate cele cinci simţuri pentru a obţine informaţii din mediul înconjurător, unii dintre aceştia sunt mai interesati de înţelesuri, relaţii şi posibilităţi bazate pe fapte decât de fapte în sine. Se poate spune că aceşti oameni au mai multă încredere în “al şaselea simţ” (Intuiţia), decât în celelalte cinci. Cei care preferă intuiţia – numiţi de acum înainte Intuitivi – pot citi în mod natural printre rânduri şi caută înţelesurile ascunse în toate lucrurile cu care vin în contact. Intuitivii se concentrează asupra implicaţiilor şi deducţiilor. Spre deosebire de Senzori, aceştia pun valoare pe imaginaţia cu care au fost înzestraţi şi se încred în bănuieli şi în ceea ce o situaţie le inspiră. Intuitivii sunt orientaţi spre viitor; au tendinţa de a anticipa evenimente şi, în general, încearcă să facă lucrurile într-un mod diferit, mai degrabă decât a le menţine aşa cum sunt. Un intuitiv se va afla într-o situaţie şi va vrea să ştie ce înseamnă şi care ar putea fi consecinţele acesteia.

Toată lumea îşi foloseşte atât simţurile, cât şi intuiţia în viaţa cotidiană. Intuitivii sunt conştienţi de datele aduse de cele cinci simţuri, iar Senzorii pot interpreta sensul cuvintelor cuiva, descoperi un nou mod de a face faţă unei probleme sau ghici când cineva doreşte să-l tragă pe sfoară. Chiar şi aşa, toată lumea are o preferinţă pentru simţurile senzoriale sau intuiţie. Oamenii folosesc unul dintre procese mult mai natural, mai des şi cu mai mult succes decât celălalt. Senzorii sunt deosebit de talentaţi la observat, amintindu-şi cu uşurinţă un mare număr de fapte, pe când Intuitivii sunt cei mai buni la interpretarea faptelor sau remodelarea datelor.

În timp ce Senzorii se înnebunesc după detalii şi pot vedea clar ce este de fapt în faţa lor, Intuitivii au un interes scăzut pentru detalii şi tind să caute tiparele subiacente sau să se ghideze după “imaginea de ansamblu“. Un Senzor şi un Intuitiv pot reacţiona la exact aceeaşi situaţie foarte diferit, ceea ce înseamnă că îşi vor aminti lucrurile în mod diferit, de asemenea.

Intuitivii abordează sarcinile foarte diferit faţă de Senzori. De exemplu, un Intuitiv s-ar baza mai degrabă pe simţul său de direcţie decât să arunce un ochi pe o hartă,  sau ar putea încerca să opereze un aparat de aer condiţionat nou fără a se sinchisi să citească manualul. Un Senzor va aborda, cu siguranţă, o soluţie mai practică.

Privind latura umană, Senzorii au o mai mare capacitate de a se bucura aici si acum. Adesea, ei sunt mulţumiţi cu a lăsa lucrurile să se producă. Intuitivii, pe de altă parte, pot anticipa viitorul şi tind să se agite pentru schimbarea ce urmează să se producă.

Atât Intuitivii, cât şi Senzorii au un rol important de jucat în cadrul organizaţiilor. Intuitivii se concentrează în mod natural în direcţia posibilităţilor; Senzorii se concentrează în mod natural pe realităţi. Variaţiuni ale aceluiaşi scenariu sunt jucate de mii de ori pe zi, în întreaga lume, ori de câte ori cele două tipuri de personalitate se întâlnesc. Senzorii şi Intuitivii văd lumea în moduri fundamental diferite şi de multe ori nu reuşesc să aprecieze valoarea perspectivei celuilalt.

Pe final de episod vă ofer câteva caracteristici ale fiecăruia, astfel încât să puteţi identifica cu o mai mare uşurinţă care este preferinţa voastră.

Senzorul

• se încrede în ceea ce este sigur şi palpabil;
• sunt deschişi către ideile noi numai dacă acestea au aplicabilitate practică;
• pun preţ pe realism şi bun simţ;
• se folosesc şi îşi îmbunătăţesc abilităţile înăscute;
• tind să fie specifici şi literali, oferind descrieri detaliate;
• prezintă informaţiile cerute într-un mod gradual;
• trăiesc în prezent.

Intuitivul

• se încrede în intuiţie şi în deducţie;
• apreciază ideile noi şi conceptele valoroase doar de dragul a ceea ce ar putea să însemne;
• apreciază imaginaţia şi inovaţia;
• vor să deprindă mereu noi abilităţi, deoarece se plictisesc cu uşurinţă pe măsură ce devin foarte buni într-un anumit domeniu;
• obişnuiesc să se exprime la general, într-un mod figurativ, folosindu-se de metafore şi analogii;
• prezintă informaţiile sărind de la una la alta;
• sunt orientaţi către clădirea viitorului.

 

Just who do you think you are? – prima parte

Una dintre expresiile care îl irită pe Alin [şi pe care o folosesc în mod constant când suntem împreună] este “om de resurse umane”. Din nefericire pentru el, asta sunt şi asta îmi place să fac, intrând în categoria oamenilor care definesc şi se lasă definiţi de cariera pe care şi-au ales-o. Pentru că lucrez cu oamenii şi îmi place să interacţionez cu ei – nu de puţine ori antrenându-ne în meciuri sângeroase – am pus burta pe carte şi am început să studiez tipurile de personalitate şi tipologiile umane. Ce a ieşit din asta? Urmăriţi cele 20 de episoade ale noului serial

Prima dimensiune a tipului de personalitate se referă la modul în care preferă indivizii să interacţioneze cu lumea înconjurătoare şi să-şi direcioneze energiile. Carl Jung a inventat conceptele de ”extraversie” şi ”introversie” pentru a descrie modul în care trăim în lumea din afara noastră şi în lumea din interior. Fiecare dintre noi are o preferinţă naturală fie pentru lumea exterioară sau cea interioară, deşi pentru a funcţiona la capacitate maximă trebuie să învăţăm să le împăcăm şi să le folosim pe ambele. Trăind în lumea noastră perfectă, acest lucru ne poate energiza; activând în cea opusă, totul devine mai obositor şi mai dificil. Cei care preferă lumea exterioară sunt numiţi Extraverţi, pe când cei care se afundă în lumea lor sunt numiţi Introverţi. 

Cei mai mulţi oameni cred că a fi extrovertit înseamnă să vorbeşti până nu te mai opreşti, pe când a fi introvertit e acelaşi lucru cu a fi timid. Aceasta este un bun exemplu pentru a explica faptul că modul în care termenii folosiţi pentru a descrie tipul de personalitate pot fi oarecum înşelători, deoarece există o mai mare diferenţă între extraversie şi introversiune decât sfătoşenia.

Deoarece îşi concentreze energia în direcţii opuse, există diferenţe clare, distincte şi profunde între extrovertiţi şi introvertiţi. Extrovertiţii îşi concentrează atenţia şi energia asupra lumii din afara lor, căutând alte persoane şi bucurându-se de interacţiune, fie unu-la-unu sau în grup. Ei sunt în mod constant (şi în mod natural) atraşi spre lumea exterioară şi de către lucruri; deoarece extrovertiţii simt nevoia să experimenteze lumea pentru a o înţelege, ei tind să se implice într-o mulţime de activităţi. Extrovertiţii îşi încarcă bateriile prin petrecerea a cât mai mult timp în compania altor indivizi şi cunosc, de obicei, o mulţime de oameni. Pentru că le place să fie în centrul acţiunii şi sunt usor de abordat, aceştia au tendinţa de a întâlni oameni noi în mod frecvent şi cu uşurinţă. Prin propria lor natură, extrovertiţii se amestecă într-o situaţie nouă doar pentru a-i putea afecta traiectoria.

Introvertiţii îşi concentrează atenţia şi energia către lumea lor interioară. Se bucură să-şi petreacă timpul singuri şi au nevoie de acest răgaz pentru a-şi încărca bateriile. Introvertiţii încearcă să înţeleagă lumea înainte de a o experimenta, ceea ce înseamnă că mare parte din activitatea lor este mentală. Preferinţele lor privind interacţiunile sociale presupun ca acestea să se desfăşoare la o scară redusă - unu-la-unu sau în grupuri mici. Introvertiţii evită să se afle în centrul atenţiei şi sunt în general mai mult rezervaţi decât extrovertiţii, preferând să cunoască oameni noi încet. Puşi în faţa unei noi situaţii, primul gând al introvertiţilor face referire la modul în care respectiva situaţi i-ar putea afecta.

Dacă nu ştiţi ce gândeşte un extrovertit … înseamnă că nu ai ascultat, pentru că el sau ea vă va spune. Dacă nu ştiţi ce gândeşte un introvertit  … nu aţi întrebat, sau, în unele cazuri, nu aţi aşteptat suficient de mult pentru a primi un răspuns. Dacă i se adresează o întrebare, un extrovertit va începe, de obicei, să vorbească, pentru că se simt cel mai confortabil atunci când gândesc cu voce tare (în lumea exterioară). De fapt, de multe ori extrovertiţii trebuie să vorbească pentru a gândi. Pe de altă parte, va exista adesea o pauză înainte ca un introvertit să răspundă la o intrebare ce i-a fost adresată, pentru că introvertiţii gândesc mult mai confortabil – şi mai natural – în tăcere (în lumea interioară). Introvertiţii îşi coc ideile în interior, tot aşa precum prăjitura este coaptă în cuptor şi înfăţişată lumii numai după ce este gata. Extrovertiţii îşi pregătesc numai parţial ideile în interior, preferând să le prezinte lumii înainte de a fi terminate (ceea ce nu de multe ori rezultă în idei semi-coapte!). Cu toate acestea, extrovertiţii îşi termină ideile în cele din urmă.

Mulţi extrovertiţi constată că felul lor de a fi îi ajută la locul de muncă [:D ], deoarece în general ei pot gândi repede orice situaţie în care se pot afla pe măsură ce aceasta se desfăşoară. Dacă li se adresează o întrebare, pur şi simplu încep să vorbească până găsesc un răspuns, convingându-i şi pe cei din jur că acesta ar avea vreun sens. Este important să se menţioneze că darul cel mai de preţ al extrovertiţilor este generozitatea, pe când cel al introvertiţilor este profunzimea. De cele mai multe ori, extrovertiţii sunt interesaţi de foarte multe lucruri, dar nu neapărat la un nivel foarte profund. Introvertiţii au mai puţine interese, dar le analizează în profunzime. Odată ce aţi convins un introvertit să vorbească despre interesele sale, acesta poate continua la nesfârşit.

Pe final de episod vă ofer câteva caracteristici ale fiecăruia, astfel încât să puteţi identifica cu o mai mare uşurinţă care este preferinţa voastră.

Extrovertitul

• îşi încarcă bateriile petrecând timp cu alte persoane;
• îi place să se afle în centrul atenţiei;
• acţionează şi abia apoi se gândeşte la rezultatele acţiunilor sale;
• tinde să gândească cu voce tare;
• este mai uşor de citit şi de înţeles, deoarece împărtăşeşte informaţii personale cu mai multă uşurinţă;
• vorbeşte mai mult decât ascultă; [that's definitely me ]
• comunică cu entuziasm;
• răspunde rapid provocărilor şi se lasă antrenat de către ritmul rapid al vieţii;
• preferă generozitatea profunzimii.

Introvertitul

• preferă monoterapia;
• evită să se afle în mijlocul acţiunii;
• întâi gândeşte şi abia apoi acţionează:
• analizează toate situaţiile prin filtrul său personal;
• este mult mai rezervat, preferând să facă schimb de informaţii doar cu câteva persoane agreate;
• ascultă mai mult decât vorbeşte;
• îşi păstrează entuziasmul pentru sine;
• răspunde după ce şi-a luat suficient timp pentru a analiza situaţia din toate perspectivele şi se bucură de un ritm mai lent al vieţii;
• preferă profunzimea generozităţii.