Tag Archive: The Vampire Diaries


Titlul spune totul, nu? Take a step back and enjoy the music, the featured lyrics are a little bit wrong :D

Vă mai amintiţi postul acesta? E timpul să mergem mai departe cu incursiunea în lumea femeilor puternice din serialele mele preferate, astăzi oprindu-mă asupra Elenei, Bonnie, Caroline şi Katherine din The Vampire Diaries.

Într-o lume în care conceptul filmelor cu vampiri este dominat de Twilight, ai cărui producători nu se sfiesc să înfăţişeze femeia drept un recipient lipsit de inteligenţă şi ale cărei sentimente sunt mai previzibile decât succesiunea anotimpurilor, telespectatorii suprasaturaţi de genul acesta de seriale [promit să mă uit şi la The Gates, după experienţele mai mult decât satisfăcătoare Moonlight şi True Blood] ar putea să fie un pic plictisiţi de apariţia TVD, deşi nu au absolut nici un motiv valabil.

Femeile din acest show sunt puternice şi poate de prea multe ori de-a dreptul înfricoşătoare. Fiind un serial cu temă supranaturală, aproape fiecare dintre ele deţine o putere excepţională, luptând cot la cot cu personajele masculine [vampiri, vârcolaci, vrăjitori şi vânători de vampiri :D ] în încercarea de a învinge răul, făcând tot ce e omeneşte posibil pentru a-i salva pe cei dragi. Femeile din TVD nu ştiu să renunţe la ceea ce-şi doresc fără a lupta [fie că lupta este de natură fizică sau este doar o încleştare a voinţelor] şi probabil că din punctul de vedere al spectatorului, sunt cele mai complexe şi mai bogat descrise personaje din istoria serialelor americane.

Deşi au 17 ani, fetele acestea sunt incredibil de mature, dând dovadă de o capacitate extraordinară de a depăşi orice situaţie printr-o putere emoţională practic incredibil de descris. Într-un singur an, Elena îşi pierde părinţii adoptivi, apoi mătuşa îi este ucisă de către un vampir însetat de putere, tatăl biologic îşi dă viaţa pentru a o salva, iar mama biologică se sinucide pentru a nu-i face rău. Ba chiar se află la un pas de a-şi pierde fratele, singura familie care i-a mai rămas, dacă nu ar exista un inel magic care să-l aducă înapoi din morţi, iar ea dă dovadă de o asemenea forţă şi stăpânire de sine încât simţi cum ţi se zbârleşte părul pe ceafă. În plus, Elena nu se sfieşte să pună la punct vampirul care, dacă ar ucide-o, ar deveni practic indestructibil.

Este imposibil să nu ajungi să simpatizezi cu problemele lor sau să nu le respecţi. Caroline evoluează din gâsculiţa bârfitoare într-o prietenă care ar sări, la propriu, într-o fântână dezafectată după tine, iar Bonnie coboară de pe piedestalul pe care se suise, renunţând a mai fi o ipocrită şi decizând că e în stare să-şi dea viaţa în numele prieteniei. Chiar şi pe Katherine [iar Nina Dobrev face o treabă extraordinară jucând dublu rol], oricât de detestabilă ar fi, ajungi să o îndrăgeşti pentru că înţelegi că nu ar fi ajuns niciodată o ticăloasă în stare să te înjunghie în spate dacă nu ar fi fost la rândul său rănită crunt.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu cred să fi văzut atâtea personaje feminine în stare să-şi bată la fundul gol colegii de platou precum cele din The Vampire Diaries.

Ştiu, ştiu, am întârziat cu melodia săptămâna aceasta, dar am avut o scuză suficient de bună: astăzi am petrecut cu muuultă mâncare presărată cu ploaie şi un cer plumburiu la moşie la Cris, care a împlinit 24 de anişori.

Ignoraţi faptul că face parte din coloana sonoră a TVD, aceasta este una dintre cele mai bune melodii pe care le-am ascultat în ultima vreme. But then again, eu am numai gusturi bune. Enjoy!

Obsesia săptămânii: ce impertinentă sunt!

Ştiam că va veni şi acest moment în care mi se va dedica un cântec pentru că unei dive ca mine nu i se potriveşte decât o adevărat odă, care să-mi preslăvească calităţile. Ce veţi urmări mai jos este o reinventare a stilului dance de la începutul anilor ’90. Îmi place felul în care cântă Katerina Graham; ca actriţă, personajul ei e complet detestabil.

Vă rog să scuzaţi faptul că restul articolului nu are diacritice, l-am scris la prima mână pentru forumul pentru care moderez şi mi-a fost un pic lene să activez scrierea în română :)

Acum ceva vreme, imediat dupa ultimul episod din sezonul 5 din Supernatural, am scris acest articol in care imi exprimam parerea proprie si personala ca, cel putin din punctul meu de vedere, finalul acela, cu Sam aruncat in cusca Iadului si cu un Dean cu inima franta ducandu-se la Lisa si la Ben, e grandios. Acceptasem de mult ideea ca Supernatural nu va avea happy ending, ba chiar eram foarte incantata.

Stiam ca imaginea lui Sammy stand in afara casei si pandindu-l pe fratele sau inseamna continuitate, dar daca producatorii aveau de gand sa lungeasca povestea pentru ca le aducea bani, de ce sa nu faca un film pentru marele ecran? Sexosenia fratilor Winchester rivalizeaza doar cu cea a fratilor Salvatore si bag mana in foc ca lumea s-ar fi inghesuit sa-i vada pe Sam si Dean la cinematograf. Eu stiu ca as fi facut-o.

Bun, poate va intrebati de la ce a pornit supararea mea, avand in vedere ca sunt fanul declarat al serialului. Multa vreme, Supernatural a fost preferatul meu, din toate punctele de vedere: actori frumosi, actiune bine pusa la punct, efecte speciale reusite, ati prins voi ideea. Din moment ce imi pierd majoritatea timpului uitandu-ma la filme si seriale, mai bune sau mai proaste, era normal sa intocmesc un top al preferintelor. Pe primul loc, indubitabil, va ramane BSG, pentru totdeauna, dar Supernatural era atat de aproape de prima pozitie…

Motivele pentru care Supernatural a cazut pe 4 in topul meu le gasiti mai jos. Daca nu ati vazut inca episodul sau nu urmariti serialul si aveti de gand, nu cititi:
Apoi Dean s-a transformat in vampir si inca unul foarte neconvingator. Inteleg ca toate povestile care sunt centrate pe vampiri vor sa fie originale, dar vampirii din Twilight sunt diferiti de cei din The Vampire Diaries [la True Blood nu ma uit, inca] si, cu siguranta, sunt diferiti de cei din Supernatural. Aia din Twilight stralucesc ca diamantele in soare, cei din TVD poarta inele magice sa-i protejeze de lumina soarelui, altfel ar muri, cei din Supernatural se pot lecui de vampirism daca nu se hranesc cu sange uman. Bla bla bla, you got the point.

De ce sunt atat de suparata? Pentru ca pe vremuri, SPN era avangardist, ma uitam si exclamam: wow, uite ce chestie! Ultimul episod a fost Twilight all over again: vampirul Robert care e indragostit de Kristen [numai eu vad un model aici?] si care nu poate sta in preajma ei pentru ca mirosul sangelui e prea puternic, iar Dean este transformat pentru ca este “cute”. Inteleg ca, uneori, mai este nevoie si de episoade prostesti, sa mai destinda atmosfera, ca in Farscape, cand erau toti personaje de desen animat, si care mi-a taiat tot cheful de a ma mai uita la serial, desi il iubesc si il am descarcat pe hard, dar SPN pierde fani de la episod la episod de cand cu sezonul 6.

Cred ca m-am refulat suficient. Pur si simplu, serialul acesta are parte de prea multe intamplari supranaturale ca sa mai intre – fara succes – pe taramul altor doua [de care stiu eu, cel putin], care isi fac treaba de minune.

De fapt, “Something dark is coming” este o melodie aflată pe coloana sonoră a Battlestar Galactica, serialul SF care se află pe prima poziţie a preferinţelor mele, creată de către Bear McCreary, acelaşi care e contribuit şi la ost-ul Step Up 3D.

Şi cum de la o vreme încoace miroase a iarnă nu numai afară, ci şi pe blog, semn că ceva întunecat se apropie, mi-am descoperit o nouă obsesie, coverul Placebonian al versiunii KateBushiene, “Running up that hill”.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.