50 de motive pentru care e minunat să fii bărbat şi de ce pisicu’ nu e de acord

Episodul 1.

1. Iti pastrezi buna dispozitie toata luna. – dispoziţia noastră e foarte bună, pe toată durata lunii. Voi doar vă găsiţi să fiţi lipsiţi de bun simţ o săptămână, exact acea săptămână.

2. Mecanicii nu te fac prost. – nici pe noi nu ne fac, sunt prea ocupaţi să-şi înghesuie privirile în decolteele noastre. De voi le este doar frică. Să nu le daţi un pumn.

3. Nu cari peste tot o geanta plina de cacaturi. – rimelul şi luciul de buze au oprit războaie. Imaginaţi-vă o ţară populată de femei urâte. Chiar nu aţi vrea să daţi cu bomba?

4. Nu ti se fura la coafor. – Nu, nu ne fură nimeni. Lăsăm noi bacşis sănătos, pentru că cel puţin o dată pe lună, întâlnim pe cineva care chiar se străduieşte să ne facă frumoase. Dacă mai eşi bărbat, şi mai bine.

5. Ti-e perpendicular daca nimeni nu observa noua ta freza. – nouă ne e oblic. Să observi noua coafură a unei femei, ţine de politeţe. Să o observi şi să nu zici nimic… păi atunci, băiete, eşti imbecil.

6. La interviu pentru un job corpul tau nu conteaza. – la un interviu pentru job, exact corpul ar trebui să conteze, că dacă eşti deştept, i-ai câştigat din CV, interviul e doar pentru demonstrarea abilităţilor fizice.

7. Daca esti criticat la munca, nu gindesti ca toti te urasc in secret. – nici noi nu ne gândim la asta. Ne gândim că şeful a avut o copilărie tristă şi nu ştie cum să ne facă avansuri decât dacă ne persecută.

8. Niciunul dintre colegi tai n-are capacitate de a te face sa plângi. – femeile care plâng sunt automat frumoase şi primesc mult mai uşor complimente. Cred că este cea mai uşoară cale de a atrage atenţia cuiva. Asta şi cu a fi sexy.

9. Lenjeria intima te costa 25 lei in loc de 120 lei. – de-aia noi suntem atât de turn-on, iar voi vă prezentaţi doar cu nişte boxeri amărâţi, pe care nu ştiţi cum să-i daţi jos mai repede. Pentru că vă e ruşine cu ei.

10. Trei perechi de pantofi sunt destui. – total de acord. Restul banilor pot fi investiţi în manichiură, coafor, o garderobă nouă, salvarea copiilor somalezi.

Părerea generală despre românce

Nu ştiu dacă v-am spus că pisicul citeşte. Citeşte mult şi des. Cam cât de des se poate duce o fiinţă vie la toaletă. Cred că jumătate din zi mi-o petrec pe budă, aşa că mi-am pus un dulăpior lângă veceu, dulăpior pe care îmi ţin cartea pe care o citesc. Carte care diferă de la perioadă la perioadă, în funcţie si cât de groasă este (ca număr de pagini – cartea) treaba.

Momentan mă delectez cu romanul “Labirintul întunecat” de Lawrence Durrel, publicat iniţial, în 1947, sub denumirea de “Cefalu”. Nu intenţionez să fac vreo recenzie cărţii, este la fel de plictisitoare ca un articol din ziarul “Săptămâna financiară” într-o zi în care bursa nu se prăbuşeşte şi nici Dinu Patriciu nu dă faliment. Dar, dintr-un plictis profund de a mă deplasa până în sufragerie să-mi aleg o carte cu un titlu mai de Doamne ajută, am rămas înţepenit la baie cu hârtia asta igienică.

Răsfoind-o. am dat peste următorul pasaj, care m-a înfuriat cumplit:

- Am avut, când eram în şcoală, o iubită care semăna cu tine. Era veselă şi violentă – ca o rafală de aer cald dintr-o staţie de metrou. Dar nu putea face dragoste.
- Trebuie că era din Scoţia, spuse ea.
- Era din Leeds.
- Ce calomnie, spuse doamna Truman, scărpinându-se la gleznă cu talpa pantofului.
- N-am înţeles asta decât la Paris, când am cunoscut o româncă, recunoscu Campion. [...] O chema Lola.
- Exotic nume, sugeră doamna Truman.
- De fapt, era teribil de stricată. Toată ziua stătea numai în pat, mânca ciocolată umplută şi citea romane; în schimb, seara scotea aburi ca un ceainic.

Impresia generală pe care mi-a lăsat-o fragmentul a fost de o nemulţumire profundă. Nu pentru că nenea ăsta scria în urmă cu mai bine de 50 de ani că româncele sunt stricate, ci pentru că de atunci, nu s-a schimbat nimic. În general, popoarele vestice, în genere ţările dezvoltate, sunt easy going şi mult mai deschise la problema prostituţiei, atâta vreme cât prestatoarele de servicii nu sunt conaţionale de-ale lor. Şi atunci, se caută femeia potrivită care să cuprindă toate caracteristicile: frumoasă şi curvă. Iar Doamne ajută, toate se găsesc în “the land of choice”.

Legalizaţi prostituţia şi construiţi bordeluri. M-am săturat să le văd la pod, fie soare, fie vânt.

The Legendary Journeys of Pisic: de ce urăsc maşinile galbene

Le urăsc pentru că sunt galbene, când puteau fi roşii, albastre, verzi, mov. Dar nu, noi trebuia să mai împrumutăm ceva de la fraţii noştri de cruce, americanii. Da, probabil că v-aţi prins că mă refer la acele căruţe cu diferiţi cai putere, care au împânzit urbea natală şi care poluează cu noxe. Pisicul nu mai are loc de ele pe stradă.

Şi să şi vedeţi de ce. De la o vreme, de când cu căldurile astea sufocante, pisicului i se ard lăbuţele dacă merge pe jos. Şi atunci s-a gândit că ar fi frumos să profite de AC-ul ticariciului din dotare şi să nu-l mai bată soarele în cap când conduce până la ştrand. S-a apucat de şcoala de şoferi şi pe străzile din oraş a dat peste mulţi conducători demenţi, dar cei care i-au scos peri albi (la propriu, i-au dat doo fire albe în vârful capului) au fost taximetriştii cu ale lor căruţe galbene

Lucru care a condus la următoarea constatare (nu, nu ştiaţi ca pisicul este şi anchetator şef asupra poliţiei din tomberoane, cunoscută drept şi poliţia de cartier): nu numai maşinile galbene sunt vinovate că s-au împânzit şuşelele de cadavrele suratelor mele, strivite de roţile sfârâind a viteză, cu ochii săriţi din orbite şi cu maţele explodate pe fund, ci şi maşinile comunitare, vopsite cu gri şi albastru şi pe care scrie Poliţia comunitară.

M-am întrebat unde o fi problema. Adicătelea, şi pe noi ne mai fugăresc câinii, dar uneori parcă e mai bun de ros un os decât coada pisicii. Şi atunci am identificat baiul. Se duce un război între cele două părţi. Noi, ceilalţi, suntem micile victime zdrobite de asfalt.

Căutări disperate pe Google şi insinuări de cultură umană

Nu vă luaţi după titlu. E prima regulă. Să nu credeţi nici o clipă că pisicul ar fi serios. A doua regulă.

Pe când mă întorceam astăzi de la o întâlnire cu moţ, din ciclul celor în urma cărora mă aleg cu networkingul şi mai puţin cu o informaţie precisă, mi-am zis să arunc şi eu un ochi în cutia cu surprize, să văd cum au ajuns cititorii mei fideli acilea, la mine în ogradă. Şi normal că au ajuns după ce au dat search după aria de interes în care activează la marele zeu în faţa căruia ne aplecăm toţi, ca nişte aplaudaci înşiraţi pe aţe, Googleus. În urma căruia pisicu’ a identificat trei categorii de curioşi:

Veşnicul copil: eternul curios, care nu a apucat să trăiască perioada aceea în care ne jucam în faţa blocului cu nămol şi pietre smulse din asfalt. Cel care vrea să ştie cum miroase copilăria, probabil pentru că el nu a avut. Constatare tristă de altfel, deoarece copilăria, luată cronologic, miroase întâi a caca în scutece, apoi a pişulică pe tine la şcoală (de aici trăgându-ţi-se nişte porecle mişto, cu care rămâi pentru tot restul vieţii), apoi a cremă anti-acneică, a prea mult after-shave, a lubrifiant, a tutun prost, a pitzipoance, a transpiraţie şi lista poate să continue. Aşa că nu prea văd rostul pentru care a-i vrea să ştii a ce miroase copilăria. Doar ca să-ţi aminteşti cât de penibil ai fost când erai mic?

Habotnicul inveterat: cele două cuvinte, alăturate, cam sună a pleonasm, dar cât de credincios să fii încât să cauţi Mânăstirea Jitianu pe net şi să intri pe blog la noi, pisicile? Păi tu n-ai văzut, măi băiete, ce zicea titlul postului? Vorbea şi pisicu’ despre o noapte în club şi tu ai căzut în ispită. Roagă la Cel de sus, că poate te izbăveşte de cei cu coadă.

Pornofilul: acest personaj face parte dintr-o categorie mult iubită. Nu e zi în care să nu mă uit la statistici şi să-l văd pe pornofil cum a fost redirecţionat de către Googleus direct la mine pe blog. Şi-mi place de el, omul e curios, nu are o singură idee şi se ţine scai de ea, se interesează, se agită, inventează poziţii sexuale şi apoi le caută pe net, să se asigure că nu le-a brevetat nimeni, dar din nefericire pentru el, tot aici, la cutia cu surprize ajunge. Acum ceva timp căutase “cum să pui un câine capră”. Acum văd că s-a mai liniştit, poate l-a prins nevasta încercând să pună câinele capră, ceea ce e trist (pentru câine, bineînţeles), că văd că a înţepenit în încercarea de a se dumiri cum se face sex anal. Băiete, un cuvânt am pentru tine: doare!

Acum mă duc să mă încovrig câteva ore în pătuţul meu, pentru că diseară mă pitzipongesc la Romanian Music Awards. Impresii, când îmi voi reveni din beţie.

Miau!

Citeam deunăzi un text din Platon și mă gândeam cine a fost, parcă am auzit de el, așa, razant, în liceu, când mă chinuiam, ca un pisic cu moț ce eram și încă sunt, să învăț declinările. Tot ce-am reținut a fost “Ego sum”, dar e suficient și-atât.

Platon ăsta a fost un filozof al Greciei antice, student al lui Socrate şi învăţător al lui Aristotel, fondatorul Academiei din Atena, prima instituţie de învăţământ superior din lumea occidentală. Socrate s-a sinucis, iar Aristotel a inventat chestia aia metafizică cu scufundatul corpului într-un vas cu lichid, de unde am tras eu concluzia că nenii ăștia erau tare deranjați la mansardă și când se plictiseau că nu aveau internet, pornale sau meciuri de fotbal, se puneau pe filozofat și promulgat teoreme matematice.

Deci citeam, ca un pisic poliglot ce sunt, un text din Platon, tradus din latină în engleză de un nene, Parker pe numele lui de alint. Și Parker credea că Platon este un cocoșat frustrat, nefugărit prin propria ogradă cu lunile, un libidinos care nu a avut lucruri mai interesante de făcut decât să întemeieze mama ei de academie, transformată ulterior în facultatea zilelor noastre, că în ea este împărăția cerurilor și a celor săraci cu duhul. Amin! că nu fac parte dintre ei.

Ce zice Parker, tradus din engleză în română, prin bunăvoința pisoiului original, să înțeleagă tot neamul pisicesc:

“Platon sugerează un sistem ierarhic al actelor sexuale romane, ce dă un statut mai înalt persoanelor care îndeplinesc un rol sexual activ ca penetratori, şi un statut mai jos celor care sunt penetraţi sexual.
Penetrarea vaginului este glorificată mai mult decât cea a anusului, care la rândul ei este considerată mai puţin degradantă decât penetrarea gurii.”  Bla bla în continuare.

Neputându-mă abține de la a face o analiză pe text, așa cum am învățat la școala de pisicei, am făcut următoarea analogie: mai bine găurești o păsărică decât un canal excretor, dar mai bine scormonești în căcat decât să te speli în gură. Cum coada mea e omenește posibil să vrei să i-o dai la buci mai abitir decât să i-o bagi sub bot?

Revenind la postul cu calul gay, înțeleg natura perversă să vrei să violezi animale, că doar e ceva nou, parfumat și știm cu toții că sexul în natură face tenul frumos și-ți lasă-n păr izuri de micșunele, viorele și alte drăcovenii de le rumegă capra când i-o dai asudat pe la spate (ar fi culmea să faci sex normal, în poziția misionarului, cu bietul animal, că doar îl iubești și îl respecți, nu?), dar eu unul nu înțeleg cum poate fi un fund mai senzual decât o limbă caldă și umedă?