V-am mai zis eu că sunt personaj de poveste şi nu aţi vrut să mă credeţi. Ete ce-am primit azi prin curier, cadou de ziua mea, de la Pisoiu’ via Sf. Vasile 
Me gusta
Tag Archive: pisoi
Like this:
Stăteam de vorbă zilele trecute cu pisoiu’ şi-mi reproşa că majoritatea melodiilor prezentate la Obsesia săptămânii sunt triste şi lente. Între timp, mi-a revenit pofta de rock şi s-a nimerit să descopăr colaborarea dintre Fergie [care e un pic fetiţă horror în clip] şi Slash [care e bătrânel horror acum]. Melodia este foarte bună şi, evident, nu reuşesc să mi-o scot din minte, iar povestea videoclipului e cel puţin amuzantă.
O vreme zgribulită la o margine de cartier, de nu-ți vine să dai nici măcar o pisică sau un câine afară din casă. Dar cum nu toate casele au pisici și nu toate pisicile au casă, într-o nu știu care toamnă, pe o nu știu care stradă, lângă-un nu știu care bloc, cineva a avut o idee. O idee de stă mâța-n coadă! Din câteva cartoane de biscuiți de la chioșcul de vizavi, vreo trei, patru sacoșe de tranziție și un pulover expirat s-a ivit după ultima ploaie un soi de iglu autumnal pentru cea mai iubită dintre pisicile de la scara doi. Și cum toate pisicile care se respectă visează pe o astfel de vreme la o umbrelă, iată că a răsărit și minunea asta semn că uneori rugămințile statornice ale pisicilor sunt mai repede auzite decât mofturile schimbătoare ale oamenilor. Și iaca așa, pisica se intinde cum știe ea, adică pisicește, și ne privește șmecherește, pe sub gene: “Ce știți voi? Viață de pisică… Acolo sub umbrelă mai sunt vreo trei pisoiași. Mai bine, hai, n-ai niște lăptic?” Cu lăpticul mai greu în dimineața de azi, am uitat sa cumpăr ieri, în schimb aveam in jur frunze în toate culorile, cum numai pisicile care visează umbrele pot să-și imagineze.
Asta vi se întâmplă daca ziceți nu.
Acum câteva zile am terminat pentru a treia oară The Hobbit, iar azi în lipsa de inspirație cinematografică am zis să caut știri despre filmul produs dupa The Hobbit și când o să iasă. Dezamăgirea mă păștea după colt, pentru că în materie de secunde (mulțumită IMDB) am aflat nu numai faptul că îl produc în două părți ci și faptul că apare prin decembrie 2012…
Ca de obicei, când ceva mă întristează am două alegeri posibile pentru a îmi recupera buna dispoziție : FML sau CollegeHumour. Având în vedere că ieri am vizitat FML (multumesc btw), am zis să intru pe CollegeHumor și uite așa am aflat de noul film din Trilogieeeeeee…
Am ce vedea în seara asta \m/
Iisus Ronaldo Hristoiu
Uneori eşti naiv, alteori dai dovadã de ceea ce s-ar putea numi “har”. Prietenii tãi te iubesc pentru puterea ta aproape supranaturalã de a transforma orice lichid în vin. Ai uitat de mult pentru ce te-a trimis tac-tu în lume dar cui îi pasã. Ce-are sã-ţi facã? Sã te rãstigneascã? Pff.
La naiba, nu suntem brand-aligned deloc. Nu a ieșit niciunul dintre noi Mîța. *sniff* *sniff*
Aparent am harul de a transforma orice lichid în vin, deci bem gratis să ne treaca amaru’…
30 noiembrie Londra sau 18 decembrie Barcelona?
We’re half awake in a fake empire
Săptămâna trecută am mers să văd Inception în compania Pisoiului şi pe măsură ce filmul se străduia să mă lase rece [zău că am văzut de ce e al treilea în topul imdb, dar în acelaşi timp, parcă nu şi-ar merita locul] şi nu-i prea ieşea [asta e modalitatea mea întortocheată de a spune că mi-a plăcut şi că Leonardo diCaprio e un actor versatil şi foarte talentat şi că pe alocuri îl ador], un cântec mi se tot rostogolea prin cap, aşa cum fac câteodată ideile acelea care nu ştii de unde îţi vind, dar totuşi sunt acolo şi nu mai poţi scăpa de ele, într-un final crezând că-ţi aparţin în totalitate [duse la extrem cum face blogatu, dar nici chiar aşa ].
Nu auzisem de The National înainte de a mă uita la One Tree Hill şi recunosc că odată cu serialul acela mi s-a deschis şi apetitul pentru o altfel de muzică, mai profundă şi care transmite lucruri cu care în mod normal mi-ar fi greu să mă obişnuiesc, ceva spunându-mi că Fake Empire e noul meu drog [nu opiul, cum tot încearcă mama de la o vreme să mă descoase, să vadă dacă am fumat] şi că o să renunţ doar când o să descopăr alt cântecel care să-l egaleze, cel puţin. Şi după acordurile ce străbat playlistul meu, cred că nu mai e mult până săptămâna viitoare
Zi de examen. Oarecum relaxat. Ajung. Dau noroc cu lumea. Mă așez in bancă. Vin profesorii. Primesc subiectele. Pleacă reincarnarea lu’ BoogieMan [profesorul de curs]. Lumea incepe să copieze. Eu cuminte. Nu direct de pe foile aduse. Mă inspir din pdf-urile de pe telefon. [doar mă inspiram, pentru că ne-a dat doar probleme] Mă vede profesorul rămas în sală. Vine la mine. Și începe : ” Tu mai ai nevoie de foile ălea din bancă? “. Eu : ” Nu, nu . . . Dacă vreți le pun jos, bla bla” El : ” Nu nu, scoatele mai repede și inspiră-te până vine domn profesor Icsulescu!” Eu : ” Ah, OK!” Sa râd sau să plâng?
Tema acestui post :
Așaaaaaaa să incep cu inceputul, era o zi de vineri, mă sculai din pat punându-mi intrebarea clasica ” a văzut cineva numărul tirului care m-a călcat pe coadă ” și îmi dau seama că sunt în întârziere. Vorbind de întârzieri, vreau să știți că mi-am perfecționat tactica în timp. Nu de întârziat!>:P Ci de încercat de ajuns la timp după ce mi-am dat seama că sunt în întârziere. Constă în duș de 7 minute, îmbrăcare în 5 minute și inspectare fața 5 minute. (17 minute in cap ). După o moțăială bine meritată în autobuz, ajung fix în momentul în care profesorul ne dădea drumul pe motiv că avem altceva mai bun de facut pe acasa . . . Da? Acasă la cine? [ aș fi vrut să zic, dar nu era genul de profesor ]
Puii mei [ nenăscuți ], ce naiba să fac dacă tot sunt prin centru și soarele-mi zâmbeste surprinzător de larg? Incep să sun lumea, dar toți credincioșii erau la biserica [ seminarii, cursuri, laboratoare ]. Uimitor am dat peste un necredincios disponibil, fratele meu. Și el la fel ca mine venise la facultate cu visul de a fi iluminat în mareața arta a ingineriei, numai ca să i se spulbere visele. [ nu s-a făcut nici laboratorul lui ] Și uite așa ne indreptarăm spre o bodegă selectă, unde am comandat niște suc acidulat de hamei la halbă. De sete ce imi era, numai după a doua halbă mi-am adus aminte că nu mâncasem. După discuții încinse s-a ajuns treptat la a- 4a halbă. Sincer, din caldură de afară împreunată cu faptul că nu mâncasem, a rezultat o experiența foarte interesantă. Stiți, pe timp de noapte nu mai distingi multe chestii, aproape tot ce vezi are nuanțe de negru și gri. Pe timp de zi e altă mâncare de pisici, verdele e mai verde, rosul e mai rosu si traditional grasele un pic mai slabe. După ce ne-am hotărât să purcedem spre casele noastre pe la ora 1 PM, eu am zis că merg pe jos o stație pentru a îmi analiza mai atent “noile puteri“. Da, stiu ca în Spiderman, numai că nu dansam breakdance pe pereți. Ajungând la concluzia că nu puteam conduce pe-jos-ul până acasa, am fost nevoit până la urma să iau un autobuz de mana. Cheile le-am găsit, dar au intrat după a 2.5 a incercare.
Vă pot spune că un somn mai bun de după-amiaza ca in ziua aia nu am mai prins de mult timp. In jur de 6 PM sunt trezit de telefon, il ridic mahmur, raspund doar ca să mi se țipe in ureche : ” Mai acesta, la cât e intalnirea , aia la care se va bea bere? ” Si uite așa eu peste 2 ore iar urma să imbrățisez o bere. . . Culcându-ma la loc îmi trecu o intrebare stupidă prin minte . . Am vazut vreodată vreun alt pisoi pufos in miezul zilei? Hmmmm, sincer auzisem rar povești, dintr-alea gen mit urban. Eh asta e, totuși recomand cu caldură această dietă cu bere pe timp de zi. Face minuni pentru blana. . . ^.^
” You are looking at Apple’s next iPhone. It was found lost in a bar in Redwood City, camouflaged to look like an iPhone 3GS. We got it. We disassembled it. It’s the real thing, and here are all the details.
While Apple may tinker with the final packaging and design of the final phone, it’s clear that the features in this lost-and-found next-generation iPhone are drastically new and drastically different from what came before. Here’s the detailed list of our findings:
What’s new
• Front-facing video chat camera
• Improved regular back-camera (the lens is quite noticeably larger than the iPhone 3GS)
• Camera flash
• Micro-SIM instead of standard SIM (like the iPad)
• Improved display. It’s unclear if it’s the 960×640 display thrown around before—it certainly looks like it, with the “Connect to iTunes” screen displaying much higher resolution than on a 3GS.
• What looks to be a secondary mic for noise cancellation, at the top, next to the headphone jack
• Split buttons for volume
• Power, mute, and volume buttons are all metallic
What’s changed
• The back is entirely flat, made of either glass (more likely) or ceramic or shiny plastic in order for the cell signal to poke through. Tapping on the back makes a more hollow and higher pitched sound compared to tapping on the glass on the front/screen, but that could just be the orientation of components inside making for a different sound
• An aluminum border going completely around the outside
• Slightly smaller screen than the 3GS (but seemingly higher resolution)
• Everything is more squared off
• 3 grams heavier
• 16% Larger battery
• Internals components are shrunken, miniaturized and reduced to make room for the larger battery
Why we think it’s definitely real
We’re as skeptical—if not more—than all of you. We get false tips all the time. But after playing with it for about a week—the overall quality feels exactly like a finished final Apple phone—and disassembling this unit, there is so much evidence stacked in its favor, that there’s very little possibility that it’s a fake. In fact, the possibility is almost none. Imagine someone having to use Apple components to design a functioning phone, from scratch, and then disseminating it to people around the world. Pretty much impossible. Here are the reasons, one by one.
It has been reported lost
Apple-connected John Gruber—from Daring Fireball—says that Apple has indeed lost a prototype iPhone and they want it back:
So I called around, and I now believe this is an actual unit from Apple — a unit Apple is very interested in getting back.
Obviously someone found it, and here it is.
The screen
While we couldn’t get it past the connect to iTunes screen for the reasons listed earlier, the USB cable on that screen was so high quality that it was impossible to discern individual pixels. We can’t tell you the exact resolution of this next-generation iPhone, but it’s much higher than the current iPhone 3GS.
The operating system
According to the person who found it, this iPhone was running iPhone OS 4.0 before the iPhone 4.0 announcement. The person was able to play with it and see the iPhone 4.0 features. Then, Apple remotely killed the phone before we got access to it. We were unable to restore because each firmware is device specific—3GS firmware only loads on 3GS devices—and the there are no firmwares available for this unreleased phone. Which is another clue to its authenticity.
It is recognized as an iPhone
This iPhone behaves exactly like an iPhone does when connected to a computer, with the proper boot sequence and “connect to iTunes” restore functionality. Xcode and iTunes both see this as an iPhone. Mac OS X’s System Profiler also reports this as an iPhone in restore mode, which is a natural consequence of remotely wiping the phone, but report different product identifiers (both CPID and CPRV) than either the 3G or the 3GS.
strong>It uses micro-sim
The fact that it uses a micro-sim is a clear indicator that this is a next-generation iPhone. No other cellphone uses this standard at this point in the US.
The camouflage case
The case it came inside was a fully developed plastic case to house this phone to disguise it like a 3GS. This wasn’t just a normal case; it had all the proper new holes cut out for the new switches and ports and camera holes and camera flash. But it looks like something from Belkin or Case-Mate. It’s a perfect disguise.
The fact that it’s in the wild right now
Logic can also narrow down why this phone is this year’s iPhone, rather than next year’s model or one from the previous year’s, just because it was found in the wild right now. It makes no sense for Apple to be testing 2011′s model right now, in super finished form—they wouldn’t be nearly finished with it. The phone also can’t be last year’s test model, because last year’s model (based on the iPhone 3GS teardowns) components were way different. No micro-sim, much bigger logic board, no flash, no front camera, smaller battery and an inferior camera. That only leaves the 2010 model.
The guts, the definitive proof
And finally, when we opened it up, we saw multiple components that were clearly labeled APPLE. And, because the components were fit extremely well and extremely conformed inside the case (obvious that it was designed FOR this case), it was evident that it was not just a 3G or a 3GS transplanted into another body. That probably wouldn’t even be possible, with the size constraints of the thinner device and larger battery.
The New Industrial Design
At first sight, this new iPhone’s industrial design seems so different from the previous two generations that it could be discarded as just a provisional case. Even while the finish is so perfect that it feels right out of the factory, some of the design language elements that are common to all Apple products are not there. Gone is the flushed screen glass against the metal rim. Gone is the single volume button, replaced by two separate ones. Gone is the seamless rim, and gone are the tapered, curved surfaces.
Despite that, however, this design is not a departure. Not when you frame it with the rest of the Apple product line. It’s all the contrary: This new iPhone gets back to the simplicity of the iMac and the iPad. In fact, you can argue that the current iPhone 3GS—with its shiny chrome rim and excessively curved back—is out of place compared to the hard edges and Dieter-Ramish utilitarianism of the iMac and the iPad. Next to the iPad, for example, the new iPhone makes sense. It has the same feeling, the same functional simplicity.
But why the black plastic back, instead of going with an unibody aluminum design? Why the two audio volume buttons? Why the seams? And why doesn’t the back have any curvature at all?
Why the plastic back?
The plastic back is the most obvious of the design choices. The iPad, with its all aluminum back, has seen its Wi-Fi reception radius reduced. The 3G version comes with a large patch on the top, probably big enough to provide with good reception. But the new tiny iPhone doesn’t have the luxury of space: It needs to provide as much signal as possible using a very small surface. I’m sure Jon Ive is dying to get rid of the plastic back, and go iPad-style all the way, but the wireless reception is the most important thing in a cellphone. A necessary aesthetical-functional trade-off.
Why separate volume buttons?
This new iPhone uses separate buttons for the volume instead of the single button that you can find in the iPhone, iPod touch, or iPad. It’s one of the factors that may indicate that this is a provisional case, until you think about one of the most requested features for Apple’s phone: A physical button for the camera. The new iPhone has a bigger sensor and a flash, which means that the camera function keeps gaining more weight. It’s only logical to think that Apple may have implemented this two-button approach to provide with a physical shutter button. It makes sense.
Why the seams?
The seams are perhaps the most surprising aspect of the new design. They don’t seem to respond to any aesthetic criteria and, in terms of function, we can’t adventure any explanation. But they don’t look bad. In fact, the whole effect seems good, like something you will find in a Braun product from the 70s.
It’s doubtful that the seams are arbitrary, however. Either they will disappear from the final product, or they have a function we can’t foresee at this time.
Why no tapering or curves?
As you will see in a future article, the new iPhone is so miniaturized and packed that there’s no room for the tapered, curved surfaces. Everything is as tight as it could get, with no space for anything but electronics.
The hardware specs
The phone measures 4.50 by 2.31 by 0.37 inches. It weighs 140 grams. The 3GS weighs 137 grams on a postal scale (and 135 on Apple’s official measurements). So, in comparison, it’s 3 grams heavier. The battery is 5.25 WHr at 3.7V, compared to the 3GS battery, which is 4.51 WHr at 3.7V. On the back of the phone, it said it was XX GB, but since we were unable to get the phone to a running state, we couldn’t see exactly how large it was.
How it feels
Freaking amazing. As a person who never really liked the round mound of a back in the 3GS, the sleeker, flatter, squarer design is super welcome. It feels sturdier than the 3GS, and much less plasticky. The metal buttons give it a heftier feel—less of a toy—than all previous generations. The closest analog to it would be the original iPhone, which is more square and heavy than its newer brothers.
It feels completely natural up to your face, and the fact that both the front and the back are glossy makes no difference on how well you can hold it without the phone slipping. And because it’s thinner, it feels even nicer in your pants.
What all this means
Apple has updated the exterior drastically different from the 3G and 3GS. That design is old, it felt out of place compared to the rest of their products and needed desperately to be killed. Now you have a thinner body, a much more pleasant form factor with no wasted space and lots of hard lines. But the design isn’t the most important part that’s changed.
They’ve delivered many of the features people have been waiting for—that damn front camera!—while at the same time upgrading everything else. Flash, better back camera, better battery life and another microphone for better voice clarity. People who bought the 3G two years ago and are now in the perfect position to upgrade and get a dramatically different, and better, phone. If confirmed this summer, and if it performs as we expect, this next-generation iPhone looks like a winner.”
Source : 
Dicţionar de terminologie feminina
Acest dicţionar va cuprinde traducerea diverşilor termeni şi fraze folosite de femei în dialogul cotidian. Poate fi utilizat spre iluminare de orice bărbat care are sau plănuieşte să aibă o prezenţă de gen feminin în apropiere.
“5 minute”
- interval de timp intre una si trei ore folosit la aranjarea parului, pensarea sprancenelor, datul cu rimel, creionarea buzelor rujate, aranjatul in oglinda;
-expresie folosita cu predilectie de ea, cand tu te grabesti la o intalnire cu ora fixa, pe care ai fost destul de tantalau sa o divulgi.
“rimel”
– un fel de smoala pentru gene, care se aplica cu o ustensila tirbusonoidala, prin scarmanarea fiecarui fir de geana in parte; in caz de ploaie, smoala se prelinge pana intre dinti, facand mimica faciala a ei, mult mai interesanta decat in mod normal; daca este waterproof (rezistent la apa) nici atata bucurie nu ai.
“oglinda”
– dispozitiv de belit ochii in el, care reflecta gingasia si frumusetea ei si daca nu o reflecta e vai si amar de curu ‘ tau, ca ii scoti par alb in cap cu stilul tau de magar, si o imbatranesti intr-un an cat altii-n zece; porcule!
“lacrima”
– unealta diabolica ce implica eliberarea de cantitati apreciabile de apa si sare prin orificiile oculare; debitul constant este asigurat de o punga apoasa, cu un volum intre 1 si 2 litri, amplasata in lobul frontal al craniului; unealta este folosita fara nici o discriminare, ca argument in orice discutie contradictorie sau rugaminte.
“discutie”
– bazait cu o cadenta de 10.000 de cuvinte pe ora, numai pe note acute, ce intervine dupa ce ti-ai cumparat o undita, placa video, faruri noi la masina sau orice altceva de care ea nu se foloseste;
“posetuta”
– ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poarta cu o lejeritate herculeana, de care nu ai crede-o in stare cand iti spune pisicoasa ” tati, nu ma ajuti cu painea asta, ca imi rupe mainile…”; in respectivul sac fara fund se gasesc o sumedenie de dispozitive de neinteles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele (medicamente pentru toate bolile pamantului, oglinda de belit ochii in ea cand deschizi din intamplare sacul, gloss de buze, agenda goala, zece perechi de chei, inclusiv de la casa lu bunica care s-a daramat in 79′, fiecare cu doua brelocuri, multe pixe in caz ca odata si odata are chef de scris in agenda goala, portofeluri, telefonuri, crema de maini de zi si noapte, crema de picioare de zi si noapte, crema de corp de zi si noapte, o pereche de chiloti de schimb, doua sutiene pentru urgente, mini-trusa completa de machiaj, parfum, apa de toaleta si deodorant, servetele umede si uscate, colectia de pispirici primiti de la colegele de servici, o pisica mica si un clopotel argintiu ca sa aiba pisica mica cu ce se juca.
“Lenjerie intima”
– in cazul cel mai fericit – doi sau trei saci cu ate de diferite marimi, unele prevazute cu volanase, dantelute, floricele, canafi, bumbi, poze cu tweety sau bambi, imprimeuri cu pantera roz, negre, albe, roz, culoarea pielii, zebra, tigru , iguana de apa dulce… una din principalele caracterisitici este compresia si elasticitatea.
Compresia pentru ca cei trei saci de cartofi intra in numai patru sertarase ale dulapiorului (adica toate) de unde ies, daca te pune naiba sa-l deschizi mai tare de doua degete, ca scaunele ejectate din avioanele americane, agatandu-se de lustra, de geam, de clanta usii, de nasul tau.
Elasticitatea, pentru ca, in acelasi bikini de 2 centimetri care abia ti-l poti imagina pe un top model somalaez, incape si o zdrahoanca cat dulapu’ cand vrea sa isi impresioneze sotul cum a vazut ea la acasa tv… se mai numesc bikini, tanga, snuri, moartea barbatilor, etc..
- intr-un caz mai putin fericit, 5 saci plin varf cu material rezistent de parasuta comunista, de culoarea alba spre gri in functie de trecera timpului, cu elastic tot de parasutism, bun pentru prastie de tras in ciori deasupra depozitului de borcane al Falticeniului… poarta denumirea de budigai, barci, tafulci, etc.
- in cel mai rau caz si se pare pe cale de disparitie (slava domnului), una bucata metal stralucitor, grea de 5 kile, prevazuta cu lacat in sapte rotite, cu o singura cheie, tinuta in buzunarul de la spate al tatalui… nume de legenda – centura de castitate.
“Epilat”
– procedeu tehnic de defrisare a zonelor cu crestere rapida. Ca si recoltarea mararului el poate fi efectuat prin metode variate, care se diferentiaza prin randament, luciu si cantitate de durere emanata. Epilatul cu ceara este de departe cel mai brutal mod de a scapa de lichenii nedoriti. Se ia un litru ce ceara, topit in haurile iadului, fierbinte de indoaie aluminiul si se toarna peste biata vegetatie inocenta. Cand urletele inceteaza, inseamna ca ceara s-a intarit, cuprinzand tulpinitele florei in cauza intr-un cleste fara scapare.. Dupa un moment de respiro se apuca stratul de ceara cu ambele maini si… mi se face rau numai sa povestesc despre asa ceva… si se trage cu putere.. Acutele realizate in acest moment de posesoara reliefului fost-vegetal nu sunt periculoase pentru urechea umana, in schimb pot ucide sau mutila grav peckinezii de pe o raza de trei kilometri.
“Machiaj”
– proces complex prin care buzele ei devin de un rosu sclipitor si capata gust de copite de capra (a se vedea prima parte a dictionarului), sprancenele sunt pensate pana nu mai ramane nimic din ele si cum trebuie pus ceva in loc se trage o dara cu un creion moale si negru, genele sunt lungite de zici ca vor sa o apere de ploaie, ochii sunt pusi in evidenta prin zugravirea zonelor limitrofe lor in culori de papagal tropical, iar pielii ii mai creste un strat de 1 pana la 3 centimetri grosime de fond de ten, depinzand de altitudinea celui mai inalt cos de pe barba.
“Coafor”
– loc de intalnire si barfa, compus in mod obligatoriu dintr-un salon prevazut cu casti de uscat parul, cu dusuri la scaun pentru spalare, cu un miros intepator de parfum, si cu minim 2 barbati care vorbesc cu “ce faci, fato” “vai ce bine iti sta azi” “mergem diseara la balet?” si care merg cu pasi mici, mici, mici, si aproape pe varfuri. Acolo isi petrec ele cateva ore in cea mai mare taina, punand la punct modalitati de a-si otravi consortii, in timp ce barbatii mai sus amintiti le cauta prin cap, dandu-le sugestii de frezura, datatoare de atac de cord, sperietura sora cu moartea sau orbire brusca a barbatilor care le asteapta cuminti acasa..
“Dieta”
– motiv pentru care nici tu nu mai poti atinge nici un fel de carne, dulciu, grasime, paine sau produs lactat, si trebuie sa rumegi cat e ziua de lunga frunze de bananier, iarba de canada, urzici de coltul blocului, soia, si alte alimente specifice vacilor
– stare de nervozitate manifestata printr-o privire flamanda si prin clantanitul necontrolat al dintilor, care dispare doar sub privirea invidioasa a prietenelor cand le anunta triumfatoare “sunt la dieta”. Noroc ca nu tine prea mult…
“Toc”
– cui care pleaca din calcai si se infinge in sol, incercand sa eleveze femeia cu cel putin jumatate de cap pentru a vedea mai bine pe unde merge.
Tocul este extrem de util pentru o anumita categorie de barbati, asa numitii pampalai, papa-lapte, oua moi, gelatini, carora le face mai mult spatiu, acolo unde stau ei, sub papuc.
“Unghii”
– suport pentru niste chimicale colorate si urat mirositoare care iti lipesc parul de nas si fac becurile sa fileze de fiecare data cand ea sta cu degetele de la maini si picioare raschirate in toate partile si iti cere sa o scarpini dupa ureche ( nu ma pot misca tati ca mi se strica unghiile ).
“Gheare”
– varietate de unghii, tratate cu chimicale sau nu, folosite pentru scos ochii in situatii variate cum ar fi lupta pentru unica poseta ramasa la reducere sau pentru ultima pereche de pantofi cu fundita de pe stoc.
“Permis de conducere”
– bucatica de plastic trasa in tipla care atesta urmatoarele capacitati feminine:
* de a-si aranja cu succes parul in retrovizoare, in mers;
* de a apasa pe frana si ambreiaj la pornire ( naiba sa o ia de masina ce are de nu porneste ? );
* de a face parcarea laterala paralel cu locul liber dintre doua masini cu 10 metri intre ele
* de a deschide portiera in botul unei masini conduse de un barbat (ati vazut cum era sa ma omoare cremenalu?)
Si multe altele care atesta sistemul extraordinar de crunt si exigent prin care politia romana elibereaza permise de conducere.
“Mecanica”
– stiinta femeii de a strange in jurul masinii stricate (pentru ca nu a schimbat uleiul, nu a pus benzina, a incercat sa porneasca cu frana de mana trasa pana au sarit bujiile, a lasat farurile aprinse (auzi de ce tipa masina de fiecare data cand ies din ea? cand ai plecat tu nu facea asa…), sau din varii alte cauze naturale, vreo duzina de mesteri mecanici si ingineri nucleari care mai de care mai experimentat in suptul furtunului de alimentare.
“Curatenie”
– una din obsesiile cele mai violente ale femeii cu repercusiuni grave asupra psihicului masculin. Dupa atacurile verbale tocatoare de creieri despre cum iti arunci sosetele aburinde pe unde nu e cazul, despre cum nu strangi niciodata dupa tine si alte nimicuri de astea, vine consecinta cea mai dureroasa a acestui procedeu: orice lucru de care ai cat de cat nevoie sa iti fie la indemana dispare cu desavarsire si trebuie sa aduci cainele de vanatoare al vecinului pentru a-l gasi, evident ea nestiind unde l-a pus cand a facut ordine.
Sursa : 
P.s. : are 33,106,382 vizionari
[... it was shit, it was just my girlfriend's bed ...]
Pe când mă întorceam astă-seară de la plimbare, la braţ cu pisoiu’ şi pălăvrăgind cu Roxana, ni s-a spus următorul banc. Nu cred că a realizat vreo clipă că stă de vorbă cu noi, pisicile . Irelevant, totuşi. Deci, continuând, este o glumă foarte veche pe care nu am mai ascultat-o de multă vreme.
Se dăduse lege să se facă un control de calitate la toate companiile producătoare de autoturisme, aşa că inspectorii RAR au luat la rând toate reprezentanţele firmelor de renume şi au hotărât să aplice testul cu mâţa, care presupunea introducerea unei pisici într-o maşină-test care să fie etanşată, pentru a testa rezistenţa bietului animal.
Sunt luate la rând Opel, Ford, Fiat etc. şi toate trec testul cu brio. Se duc inspectorii şi la marca autohtonă cea mai cunoscută, Dacia, şi constată că deja finalizaseră testul. Curioşi în legătură cu rezultatul, primesc următorul răspuns:
- Pe unde scotea mâţa capul, acolo puneam şi noi un pumn de chit.
Ah, şi am mai văzut ceva azi care m-a amuzat teribil: soneria unui apartament din blocul în care locuiesc seamănă incredibil de mult cu bricheta din Dacii. Apeşi şi-ţi sare în poală.
Din când în când, îşi mai aminteşte şi pisoiul original să mai scrie acasă, că poate ne-o fi şi nouă dor şi om vrea să mai ştim ce face.
Neatza, pisic!
Scuze că n-am maı scrıs de mult, but we’ve been kınd of busy.
Fıınd ın vacanta, ne-am organızat noı (ca eı n-au nıcı un plan de bataıe), astfel ca ıntr-o zı ne-am ıntalnıt cu Huseyın de la ıttt (n.a.: International Train the Trainers – o conferinţă de mare amploare organizată de către AIESEC, la care participă atât delegaţi, cât şi facilitatori străini), care e orıgınal de aicı, sı care a fost ghıdul nostru pentru o zı.
Am vızıtat o groaza, am facut sı tur cu barcuta prın Bosfor – absolut genıal, sı am mancat o groaza de mancarurı tradıtıonale, dıntre care cel maı ciudat a fost kokoreçul, un fel de sandvıs cu matze de oaıe
În alta zı, adıca ıerı, am mers cu Monıca o gramada pe jos sı am ıntrat la Topkapı Palace, un super pallazo 
, plus toate moscheele pe care le luam la rand.
Azı trebuıa sa mergem la plaja, dar s-a anulat, asa ca staturam un pıc sı ın casa sı facuram gospodarıe. Baıetıı cu care stam sunt sımpatıcı, ne fac mancarurı tradıtıonale, le dam sı noı de la noı (o sarma, o piftie). Momentan totul merge bıne, asteptam sa vedem daca o fı sa ne mute la camın, cum se lauda…
În rest ce sa-tı maı zıc, e totul ca-n vacanta.
Gata, te-am pupat sı ne vedem acasa
pup pısıcu
Azi când m-am trezit, foarte de dimineaţă de altfel, pe principiul: cine se scoală de dimineaţă se aşează la calculator şi nu se mai ridică, am tras jaluzelele şi m-a orbit un soare strălucitor, păsărelele ciripeau, iar zarzărul de sub fereastră gemea sub greutatea fructelor zemoase. Ce poetic, ce frumos dacă ar fi adevărat.
Nu numai că afară nu este vreme de plajă, dar mai şi plouă, tocmai azi când pisicul trebuie să se dea fraudulos pe la facultate drept pisoiul original, să alerge prin oraş cu treburi organizatorice (cine ştie cunoaşte), să mai facă nişte teste de aptitudini, să se mai uite la un hentai, două…
Pe-o vreme ca asta, e bună o beţie cruntă.
pisoiu'
pisicu'
